Ionel

Ionel, era un tip simpatic, dezinhibat el asa, cu chef de glume cam toata ziua. Dar el avea o problema, poate una majora.

Era incapabil de emotii puternice ... asta era problema lui de mult timp, inca de cand un suflet rau i-a rupt lumea in bucatele. A incercat, mult timp, sa rezolve problema emotiilor lui, dar nu a reusit.

Uneori se simtea bine in pielea lui, se distra foarte bine, fara resentimente, atunci cand era cazul. Nu simtea nevoia sa ... mai sune dupa. Si nimeni nu i-a zis vreodata nimic.

A incercat la un moment dat sa-si ceara iertare de la toate ... pasiunile lui, pentru ca le-a parasit fara un "La revedere!". Probabil era nevoia de atentie, atentie pe care nu o mai primise de ceva timp... sau poate era teama ca toate se vor intoarce la un moment dat, ca un bumerang, si sa-l loveasca in c .../// ap.

O alta problema de-a lui Ionel, erau nervii. Avea un temperament ... ciudat as putea spune, un pic coleric, un pic sangvinic, un pic din toate. Avea multe vise, unele si le-a indeplinit, unele mai aveau mult pana la indeplinire.

Nu era singur, era singuratic. Incerca sa se descurce pe cat posibil cu propriile forte, orgoliul il indemna sa faca asta. De putine ori ceda si cerea ajutorul.

Emotiile, ce-i drept, erau putine, dar erau. Si stiu sigur, ca atunci cand era cazul, le folosea la maxim. Problema era ca uneori nu era de ajuns sa faca asta, cei din jur nu erau prea receptivi cu situatia lui si asta il facea sa se inchida uneori.

Personal, am incercat sa-l ajut, dar nu am reusit, mi-am dat seama ca era de mult timp o cauza pierduta. Ma bucur totusi ca se simte bine in pielea lui si sper sa reuseasca in viata.

Sa ai noroc, Ionele!